M-am hotãrât destul de greu ce sã scriu pe acest blog.Aveam în minte o mie de subiecte, dar nu reuseam sã mã opresc asupra unuia.Voiam sã fie ceva interesant,s ã am ce scrie , sã nu bat câmpii.
În timp ce räsfoiam un ziar, ma gândeam ce fel de subiecte se abordau la începuturile presei, cum si când a aparut ideea de presa
Aşa că mă hotărăsc să aflu mai multe despre acest subiect şi să împărtăşesc şi celorlalţi.
Cu siguranţă presa veche suscită interes atât pentru conţinutul politic,cultural,dar şi pentru formele vechi de limbă.
Nevoia de informare a dat nastere primei forme a ziarului manuscris.Data aparitiei acestui ziar primitiv nu se poate fixa.In 1275,in Anglia s-a publicat o ordonanta regala contra stirilor false,de aceea se presupune ca existau aceste publicatii manuscrise de colectare a stirilor.
In 1838, Joseph-Victor Leclerc a publicat “Les journaux chez les romains”, o carte documentata si ingenioasa,care confirma nevoia de informare a oamenilor.
Istoricul Flavius Josephus autorul lucrarii “Razboaiele iudaice”,afirma ca babilonienii ar fi avut istoriografi insarcinati sa scrie zi de zi povestirea evenimentelor publice.
Grecii nu au cunoscut necesitatea schimbului de informtii scrise,ei se multumeau cu “gazeta” vorbita din Agora.Ei isi transmiteau verbal stirile.
O forma primitiva la romani pot fi socotite “Analele Pontifilor”.Marele Pontif alcatuia un rezumat al tuturor evenimentelor din fiecare an si le scria pe o tabla asezata la poarta casei lui,ca toti cetatenii sa o poata citi .
Necesitatea ca cetatenii romani sa-si poata face o opinie asupra problemelor complexe ale statului si pentru a inlesni provinciilor sa se familiarizeze cu ordinea romana a dus la crearea “Acta publica”, informatii despre toate evenimentele petrecute in Imperiul Roman.
Caius Iulius Cezar a infiintat “Acta diurna populi romani”,pentru informatia publica.Redactarea acestor Acta diurna se facea pe tablete ceruite, care se expuneau publicului cu dreptul de a lua copii si a fi trimise romanilor care se aflau in provincii..Boissier considera Acta diurnal un fel de Monitor Oficial.Orice ziar de asemenea natura este considerat lipsit de importanta.Cel din Roma continea o informare destul de saraca privitoare la adunarile poporului, rezumatul proceselor celebre dezbatute in fata tribunalelor, relatarea ceremoniilor publice, mentionarea exacta a vremii. Aceste informatii nu erau suficiente pentru un pretor sau un proconsul, de aici necesitatea unor gazete neoficiale, facute de scribi,de obicei greci, iscusiti in adunarea informatiilor si redactarea lor.Ei culegeau zvonurile publice, le inregistrau si le comentau.Nu uitau anecdotele despre teatru, despre actori si gladiatori si, mai ales, cancanurile. Acesti scribi erau neintrecuti mesteri in reportajele afacerilor scandaloase,care nu lipseau la Roma.In embrion, aceste gazete neoficiale, care corespundeau eternei curiozitati a omului civilizat, sunt gazetele de azi.
Pe la sfarsitul Evului Mediu, primele ziare, adica publicatiile in manuscris, nu aveau periodicitate si aparitia lor era in functie de un eveniment socotit senzational; redactarea lor era facuta de profesionisti care isi aveau abonati asigurati in randurile nobilimii.
Negutatorii de stiri gaseau in orase o multime de oameni dornici sa fie informati.O Republica cu puternice relatii comerciale, cum era Venetia, ofera acestor negustori de stiri o piata sigura de desfacere a publicatiilor in manuscris, denumite avvisi.
Descoperirea tiparului a inlesnit aparitia foilor tiparite, dar costul ridicat, precum si faptul ca erau supravegheate de autoritati, care au gasit prudent sa le cenzureze, au facut ca foile-manuscris sa nu sufere o concurenta amenintatoare:abonatii lor preferau informatiile necenzurate.
Toti suveranii tarilor europene cautau sa-si procure aceste avvisi, dar sa-si asigure si o buna presa.
Tipografii au fost primii editori ai ziarelor tiparite.Pericolul turcesc si rascoalele contra turcilor, creand o atmosfera de ingrijorare, au ajutat la raspandirea ziarelor.In Germania, avvisi s-au numit de la inceput Zeitung. In 1522, Viena era centrul cel mai activ al foilor tiparite.
Periodicitatea a fost inaugurate de almanahuri, iar primele au aparut in Germania.Un nobil austriacVon Aitzing, a folosit tensiunea opiniei publice provocata de Reforma si a tiparit doua brosuri cuprinzand numai informatii in legatura cu lupta dintre catolicism si reforma. Cum la Frankfurt aveau loc doua targuri pe an, primavera si toamna, Von Aitzing a scos doua volume cu relatarea evenimentelor din cursul celor sase luni.Succesul a fost asa de mare, incat aceste publicatii semestriale s-au succedat de la 1588 pana la 1598.
Acestor publicatii semestriale le-au urmat publicatiile saptamanale.
Primele adevarate gazete saptamanale au aparut in 1609, la Augsburg si Strasbourg.
In 1876, un erudite german, Opel, a descoperit in biblioteca Universitatii din Heidelberg, cele 52 de numere ale unei publicatii din 1609 editate de un tipograf la Strasbourg, Iohaim Cardus. Publicatia continea stiri despre evenimentele petrecute in Germania, Franta, Polonia, Italia, Scotia, Anglia, Spania, Transilvania, Valahia, Moldova.
Aceste Visa Relation oder Zeitung saptamanale au corespuns necesitatii publicului german pana in 1702, cand a aparut primul cotidian german. Mai toate orasele germane aveau ziarele lor saptamanale.
În Italia,la Florenţa,primul săptămânal s-a tiparit în 1636, întrucât acesta era în principal un oraş de negustori care aveau nevoie de informaţii despre situaţia preţurilor din Europa.
Un alt centru de rapida dezvoltare a acestui mijloc de comunicare a fost Olanda.
Termenul de „gazetă” se impune o data cu apariţia,la Paris,în 1631,
a publicaţiei „La Gazette”, care era condusă de un fost medic, Theophraste Renaudot.Aceasta conţinea patru pagini, în format mic, fiind tiparită în aproape o mie de copii.
Ziarul a capatat, treptat, un rol activ in viata publica si inmultirea publicatiilor perodice face dovada ca ele raspundeau necesitatii de informare.
Chiar si in Rusia, in 1703, aparea prima gazeta.
Primul cotidian apare la Leipzig în 1600.
„Leipziger Zeitung” publică „ştiri noi din război şi din toată lumea”.
Primele publicaţii care pot fi ataşate termenului de presă, din secolele XVII – XVIII, erau de fapt nişte libele (voi volante, avînd în general un conţinut sediţios) cu caracter politic şi monden.
Ziarele cele mai cunoscute astăzi, de la „The New York Times” (1851) la „The Daily Telegraph” (1855), care dau sens conceptului de presă scrisă şi mai ales profesiunii de jurnalist, apar abia în a doua jumătate a secolului următor. Oarecum în aceiaşi ani, se petrece un fenomen la fel de important. Este vorba de apariţia, la mijlocul secolului XIX, a aşa-numitei „prese populare”: ziare de mare circulaţie, cu un preţ mult redus, în raport cu ziarele de pînă atunci, cu o tematică foarte diversă, prezentată într-o formă prescurtată şi accesibilă. Simbolul acesteia l-a reprezentat apariţia ziarului de cinci centime, „Le Petit Journal”. De altfel, spre deosebire de secolul precedent, lumea franceză a manifestat un mai mare dinamism în raport cu alte spaţii culturale. Intensa dezbatere ideologică de după Revoluţia Franceză a stimulat dezvoltarea unei prese politice dinamice. De asemenea, statutul Parisului de principal centru cultural al Europei a favorizat un mare interes pentru ideile franceze şi, din perspectivă franceză, o deschidere universalistă remarcabilă.
Astfel că, în 1832, ia fiinţă agenţia de presă „Havas”, iar un deceniu mai tîrziu agenţia „Reuters”, care vor constitui modelul agenţiei de presă de astăzi. În 1863, după mai multe încercări, are loc apropierea presei de mediile populare, prin fondarea ziarului de 5 centime, „Le Petit Journal”, care va atinge patru sute de mii de exemplare în 1870 şi un milion în 1894. Acelaşi jurnal va adopta policromia în jurul lui 1900. Ultimul simbol al acestui dinamism, niciodată regăsit, apoi, este „Le Petit Parisien”, care în 1914 era cea mai mare întreprindere de presă din lume.
Totuşi, se poate spune că, formula presei populare în sensul ei actual a fost inventată în Statele Unite, la sfîrşitul secolului XIX. Este vorba de o presă caracterizată de preferinţa pentru articole condensate, pentru titluri imense, pentru subiecte de scandal sau senzaţionaliste etc. Tabloidul de astăzi, ziarul de format mic, cu o minimă paginaţie dar cu o bogată ilustraţie, este succesorul direct al acestei prese populare, care prin preţul şi conţinutul său, cucereşte mediile populare, transformînd pentru prima dată presa într-un mijloc de difuzare în masă a informaţiilor.
Ralukghiata's Blog 